Profesorul de istorie Constantin Vitanos s-a stins din viață în această dimineață, la vârsta de 82 de ani. Acesta a fost inspector școlar general și director la Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” din Constanța.
Colegiul Național Pedagogic „Constantin Brătescu” din Constanța a anunțat vestea trecerii la cele veșnice prin intermediul rețelelor de socializare.
„Cu profund regret vă aducem la cunoștință că, în această dimineață, a trecut la cele veșnice profesorul Constantin Vitanos, fost director al Colegiului, personalitate marcantă a învățământului dobrogean și național.
Detaliile legate de înmormântare vor fi comunicate ulterior, de îndată ce le vom cunoaște.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a transmis conducerea unității de învățământ.
În mediul online au apărut numeroase mesaje de condoleanțe din partea prietenilor, cunoscuților și foștilor elevi.
„Am studiat cu mulți profesori. Dar nu pe mulți îi pot numi maeștri. Primul maestru adevărat pe care l-am avut a fost profesorul meu de istorie din gimnaziu Constantin Vitanos.
Am fost mereu pasionată de istorie. El m-a învățat să îmi canalizez această pasiune, arătându-mi cum să caut informația adevărată, cercetând sursele și faptele.
Într-o epocă comunistă, în care studiul istoriei însemna mistificare și dacopatie extremă, profesorul Vitanos discuta cu mine pe marginea textelor scrise de Herodot, Dio Cassius, Cicero sau Solon. Într-o epocă a cenzurii, am avut acces la imagini și cărți vechi, ce nu trebuiau predate unor școlari, de la civilizația mayașă sau arabă la Revoluția Franceză și cel de-al Doilea Război Mondial.
Magistrul Vitanos a fost cel care a râs ușor de mine în clasa a 6-a când am luat singurul 4 din viața mea de școlar, spunându-mi calm: „Ștefănescule, un elev trebuie să ia toate notele”. Ca mai apoi să discute asupra unei teme care îmi făcea plăcere pentru a uita „necazul”. Niciodată nu striga la un elev. Dacă cineva era obraznic sau prins copiind, primea din partea profesorului o singură replică, rostita pe un ton grav: „Pedepseste-te, elev!”. Inutil de spus că nu dorea nimeni să audă așa ceva. Poate și pentru că nu știm pur și simplu ce să facem.
Profesorul Vitanos a fost cel care m-a învățat să compun eseuri și dezbateri și cum să le astern pe hârtie. Mulțumită lui, am obținut un premiu special la faza națională a olimpiadei de istorie în 1988 și am ales istoria ca probă opțională la bacalaureat.
Magistrul Vitanos a influențat în bine multe vieți. Pe mine m-a învățat să fiu mereu corectă, mereu curioasă, să îmi pun întrebări, să judec cu propria minte dincolo de aparențe. Să caut mereu adevărul, chiar dacă nu este comod. Și nu în ultimul rând, mi-a deschis apetitul pentru călătorii (deși atunci puteau fi doar cu gândul) și pentru interacțiunea cu alte culturi.
Vă mulțumesc, domnule profesor!
Odihniți-vă în pace!”, a scris o fostă elevă.
Anul trecut, la sfârșitul lunii mai, profesorul Vitanos plecase de la domiciliu și nu a mai revenit, în condițiile în care suferea de demență senilă, fapt care a amplificat îngrijorarea celor apropiați. Acesta a fost găsit în zona Mamaia.
„L-am găsit pe tata acum o oră, cu ajutorul vostru, al tuturor, pe care v-am simțit aproape. Mulțumiri speciale celor care au răspândit vestea pe toate căile. Așa l-a recunoscut o doamnă cu suflet de înger de la restaurantul Sirena din Mamaia. După aceea, poliția s-a mobilizat și l-a recuperat. Le mulțumesc și celor de la Poliția Mamaia și Secția 2 de pe strada Tulcei, în mod special”, a transmis fiul său.
Din nefericire, starea de sănătate a profesorului s-a deteriorat, iar acesta s-a stins din viață în dimineața zilei de azi.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
