„Dragostea nu vede cu ochii, ci cu inima.”– William Shakespeare
Oare dragostea se vede? Dar dacă nu se vede, de ce am mai avea nevoie de ochi? Nu datorită lor ajungem să vedem dragostea? Nu ochii ne dau primele semne că iubirea e pe aproape?
Totuși cred că iubirea nu se bazează pe o percepție vizuală sau pe aparențe exterioare, ci pe sentimentele profunde, înțelegere și conexiunea emoțională.
Avem nevoie de ochi ca să privim, asta e cert. Avem nevoie să vedem persoana din fața noastră, ceea ce urmează însă, e mult mai important. Inima poate vedea ceea ce ochi nu pot- iubirea, pentru că nu este doar un simplu organ, ci o forță care pătrunde în esența ființei și care transcende logica și judecata vizuală.
În definitiv, înțeleg atât: Inima devine oglinda adevărului pe care ochii nu îl pot descifra. Și totuși, mă întreb: orbii cum iubesc? Sau doar noi, cei înzestrați cu vedere ajungem să iubim “orbește”? Pare că iubirea orbilor e o formă superioară a ei, a iubirii.”
Foto: Pexels
