Trăim vremuri în care mulți au ajuns să creadă că influența cântărește mai mult decât legea, că telefoanele „care trebuie” rezolvă orice, iar oamenii care aleg adevărul sunt din ce în ce mai rari. Și totuși, din când în când, apar oameni care demonstrează că nu totul poate fi negociat. Oameni care au curajul să spună „nu”, chiar și atunci când presiunea vine din zone puternice. Ca într-un ecou al versului „și totuși există iubire”, povestea acestui caz arată că în Constanța încă mai există demnitate, conștiință și oameni care aleg să nu tacă.
Unul dintre numele care apar acum în centrul unui dosar exploziv este cel al locotenent-colonelului Cristian Rotaru, ofițer specialist I în cadrul ISU „Dobrogea” Constanța și fost șef al Serviciului de Prevenire. Potrivit anchetatorilor, acesta este unul dintre martorii-cheie și denunțătorii din dosarul în care procurorii Teodor Niță și Gigi Ștefan Valentin au fost arestați preventiv.
„Am simțit o presiune constantă”
Din documentele anchetei reiese că Rotaru ar fi semnalat presiuni exercitate asupra sa pentru a împiedica suspendarea unor localuri din Constanța care funcționau fără sisteme obligatorii de securitate la incendiu. În dosar apar, potrivit procurorilor, și nume importante din administrație, poliție, energie și mediul de afaceri local, într-o anchetă care descrie un mecanism informal de influență și intervenții instituționale.
Cristian Rotaru ocupa funcția de șef al Serviciului de Prevenire din cadrul ISU Constanța în perioada controlului efectuat la localurile Samos Greek Taverna și Royal Ballroom. Anchetatorii susțin că, pe 15 ianuarie 2026, acesta ar fi fost chemat în biroul inspectorului-șef al ISU „Dobrogea”, colonelul Mihail-Cristian Amarandei. Acolo ar fi avut loc o discuție la care au participat procurorul Teodor Niță și comisarul-șef Alexandru Manuel Dică din cadrul IPJ Constanța.
Potrivit declarațiilor din dosar, procurorul Teodor Niță i-ar fi transmis lui Rotaru că este apropiat de omul de afaceri Stelian Alexe, proprietarul restaurantului Samos Greek Taverna, și că îi datorează anumite favoruri. În acest context, procurorul l-ar fi întrebat „care este soluția” pentru ca afacerea să poată „intra în legalitate”, deși raportul de control întocmit anterior consemnase nereguli grave privind securitatea la incendiu.
În fața procurorilor, Cristian Rotaru a spus că a perceput acea discuție drept o formă de intimidare. Ofițerul ISU a explicat că statutul de magistrat invocat de Teodor Niță a creat presiunea unei intervenții directe pentru găsirea unei soluții favorabile afacerii controlate.
Mai mult, Rotaru a declarat că după acea întâlnire au urmat presiuni constante și intervenții indirecte. Acesta a povestit că inspectorul-șef i-ar fi transmis inclusiv mesajul: „Doar știi cine este în județ”, afirmație pe care a interpretat-o ca pe un avertisment legat de eventuale consecințe profesionale sau chiar penale.
Potrivit declarației sale, teama nu era una abstractă. Ofițerul ISU susține că a simțit că și-ar putea pierde funcția de conducere, șansa de a participa la un concurs profesional sau chiar că ar putea deveni ținta unei anchete.
În același timp, Cristian Rotaru a afirmat că omul de afaceri Stelian Alexe știa despre lipsa instalațiilor obligatorii PSI și despre faptul că locațiile respective nu îndeplineau condițiile legale pentru funcționare.
Anchetatorii mai arată că, din cauza intervențiilor și presiunilor exercitate, controlul ISU nu a fost închis la data stabilită inițial, 22 ianuarie 2026. Rotaru le-ar fi cerut colegelor implicate în verificări să aștepte toate răspunsurile instituționale necesare pentru ca eventualele măsuri să reziste unei contestații în instanță. Totodată, acesta a declarat că nu le-a spus subalternelor despre implicarea procurorului și nici despre presiunile venite din interiorul instituției, tocmai pentru a le proteja.
Potrivit procurorilor, în lipsa acestor intervenții, măsura legală care trebuia dispusă era suspendarea activității localurilor controlate. Documentele din dosar arată că echipa ISU constatase lipsa instalațiilor obligatorii pentru stingerea incendiilor, inexistența rezervei de apă pentru intervenție și lipsa documentației tehnice necesare verificării legalității funcționării.
Conform Legii 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, asemenea nereguli puteau atrage atât suspendarea activității, cât și sancțiuni contravenționale de până la 100.000 de lei.
Dincolo de numele grele și de acuzațiile spectaculoase, poate că partea cea mai importantă a acestui dosar rămâne alta: faptul că încă există oameni care aleg să vorbească. Într-un oraș în care mulți spun că „toți se cunosc între ei”, apariția unui om care își asumă riscul unui denunț arată că nu totul este pierdut. Că încă mai există funcționari care pun legea înaintea relațiilor și care aleg să suporte presiunea în locul compromisului.
