Comuna Stejaru și satul Vasile Alecsandri, din județul Tulcea, sunt locuri care inspiră. Locuri în care unii și-au găsit liniștea, alții succesul, iar pentru alții au fost, pur și simplu, locul în care și-au construit viața.
De sute de ani, aceste sate sunt cunoscute pentru comunitățile de aromâni și pentru tradiția creșterii animalelor. Din generație în generație, oamenii de aici s-au îndeletnicit cu creșterea oilor și a berbecuților, iar zona a ajuns să concentreze unele dintre cele mai importante ferme de ovine din Dobrogea.
În fiecare an, sute de mii de animale pleacă la export, în special către țările arabe. Pentru crescători, exportul nu înseamnă doar comerț, ci principala sursă de venit și, pentru multe familii, o tradiție dusă mai departe din generație în generație. Dar ultimii ani au pus această tradiție la grea încercare.
În 2024, peste 90.000 de animale au fost sacrificate în urma focarelor de pestă a micilor rumegătoare. În 2026, crescătorii s-au trezit din nou în fața unei situații dificile: restricțiile impuse din cauza bolii au blocat circulația și exportul animalelor, iar multe ferme au rămas cu efectivele în curți.
Animalele trebuie hrănite, îngrijite și întreținute în fiecare zi, chiar dacă nu pot fi vândute. Pentru unii crescători, costurile au devenit imposibil de susținut.
La Ceas de Vorbă, Dumitru Enache, primarul comunei Stejaru, a vorbit deschis despre situația cu care se confruntă fermierii chiar și în prezent. Unii au pierdut lupta și au ales să renunțe la această activitate, după ani întregi în care au crescut animale. Alții încă mai așteaptă redeschiderea piețelor externe, însă până atunci încearcă să supraviețuiască de la o zi la alta.
Nemulțumirea crescătorilor a ajuns și în stradă. Pe 15 septembrie 2026, fermierii au protestat față de restricțiile care le afectează activitatea, cerând soluții și deblocarea exporturilor. Protestul a fost unul tensionat, iar intervenția jandarmilor și îndepărtarea unor protestatari au amplificat nemulțumirea celor care spun că nu mai pot suporta pierderile.
Pentru comuna Stejaru, problema este cu atât mai importantă cu cât zootehnia reprezintă una dintre principalele activități economice. În jurul fermelor trăiesc nu doar crescătorii, ci și oameni care lucrează ca îngrijitori, transportatori sau furnizori de furaje și servicii.
Dar Stejaru are și o altă poveste care, pentru o perioadă, a dus numele comunei mult dincolo de granițele județului: Săgeata Stejaru.
Echipa care a pornit din această comunitate a cunoscut o perioadă de glorie și a ajuns până în Liga I, transformând fotbalul într-un motiv de mândrie pentru localnici. Apoi, însă, povestea s-a destrămat. Echipa a plecat la Năvodari, iar în timp, proiectul care adusese atâta entuziasm comunității a dispărut.
Astăzi, stadionul care a fost cândva parte din povestea Săgeții este doar o umbră a ceea ce a fost. O ruină care amintește de o perioadă în care o comună întreagă visa mai sus. Iar imaginea stadionului gol se suprapune, într-un fel, peste imaginea unei comunități care începe să se golească și ea. Tot mai puțini oameni, tot mai multe gospodării care rămân în urmă și o întrebare care devine tot mai apăsătoare: ce va mai rămâne din aceste sate dacă oamenii nu vor mai putea trăi din ceea ce au făcut generații întregi înaintea lor?
Despre toate acestea, despre criza oierilor, exporturile blocate, protestele fermierilor, dar și despre povestea Săgeata Stejaru, am discutat cu primarul comunei Stejaru, Dumitru Enache, în cadrul podcastului nostru.
