În Kent, Anglia, a fost raportat un focar de boală meningococică invazivă, iar Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) vine cu câteva precizări privind transmiterea, simptomele și măsurile de prevenție.
„Boala meningococică invazivă (IMD) este o infecție bacteriană rară, dar severă, cauzată de Neisseria meningitidis (meningococ). Meningococii sunt clasificați în serogrupuri în funcție de compoziția polizaharidelor capsulare, iar cele șase serogrupuri majore asociate cu boala sunt A, B, C, W, X și Y. Infecțiile se manifestă cel mai frecvent prin colonizare asimptomatică a nazofaringelui adolescenților și adulților sănătoși.
Formele de manifestare clinică sunt meningita și septicemia. Purpura fulminans (sindromul Waterhouse-Friderichsen) este cea mai severă formă de infecție meningococică (septicemie), cu evoluție extrem de rapidă, soldată adesea cu deces”, transmite INSP.
Meningita meningococică reprezintă o problemă importantă de sănătate publică la nivel global din cauza mortalității ridicate și a complicațiilor severe. Boala poate evolua rapid, și poate determina complicații neurologice și sistemice la supraviețuitori (pierderea auzului, deficiențe motorii, epilepsie, retard psihic etc). Supraaglomerarea și contactul apropiat favorizează transmiterea infectiei.
Singura sursa de infecție este reprezentată de omul bolnav sau purtătorul sănătos nazofaringian de meningococ, iar transmiterea bacteriei se realizează:
- pe cale respiratorie (prin tuse, strănut, vorbit)
- prin contact strâns, apropiat cu un purtător sănătos sau o persoană bolnavă
Care sunt simptomele?
Debutul bolii este rapid, iar simptomele pot include:
- febră mare
- dureri intense de cap
- rigiditate a gâtului (redoare de ceafă)
- vărsături
- sensibilitate la lumină (fotofobie)
- stare generală alterată.
Cum poate fi prevenită?
Masurile preventive speciale includ:
– Chimioprofilaxia (administrarea de antibiotic postexpunere) este indicată persoanelor care au avut contact apropiat cu o persoană cu boală meningococică, cât mai curând posibil, ideal în primele 24-48 de ore de la expunere. Această intervenție reduce semnificativ riscul de boală secundară în rândul contacților apropiați.
– Imunoprofilaxia (administrarea de vaccinuri meningococice preexpunere) cu cel puțin 2 săptămâni înainte de expunere pentru a permite organismului producția de anticorpi într-un titru protector. Vaccinarea antimeningococică este cea mai eficientă metodă de prevenire a meningitei invazive și se face pentru persoanele aflate în grupuri de risc sau expuse epidemiologic, de exemplu înaintea călătoriilor în zone cu risc ridicat.
Există mai multe tipuri de vaccinuri disponibile, inclusiv în România, care protejează împotriva principalelor serogrupuri implicate în apariția bolii: vaccinurile polizaharidice conjugate (A, C, W135 şi Y), vaccinuri proteice împotriva serogrupului B. În funcție de contextul epidemiologic se indică unul sau ambele produse vaccinale, cu scheme de vaccinare adaptate vârstei.
În România, vaccinarea nu este inclusă în Calendarul Național de Vaccinare, incidența bolii în țara noastră fiind foarte mică, cu cazuri sporadice, dar există posibilitatea vaccinării opționale a populației (contra-cost) sau a grupelor populaționale la risc (compensare 100%).
Situația cazurilor la nivel național: În România, în anul 2025 au fost confirmate 35 de cazuri de meningită meningococică, dintre care unul s-a soldat cu deces. În acest an, până în prezent, au fost confirmate 10 cazuri.
Ce este important în contextul actual din Regatul Unit?
Conform celei mai recente evaluări, riscul pentru populația generală din UE/SEE este foarte scăzut.
Focarul este limitat geografic, fără indicii de răspândire mai largă în UE/SEE.
Perioada de incubație este de până la 10 zile — ceea ce înseamnă că riscul devine foarte scăzut după acest interval de la expunere.
„Răspunsul de sănătate publică se concentrează pe măsuri țintite, inclusiv administrarea de antibiotice preventive pentru contacții apropiați și vaccinare (în special împotriva serogrupului B).
Supravegherea — inclusiv cea epidemiologică, moleculară și testarea sensibilității la antibiotice — rămâne esențială pentru monitorizarea evoluției și ghidarea răspunsului.
Profesioniștii din domeniul sănătății din România sunt sfătuiți să ia în considerare istoricul de călătorie atunci când evaluează cazuri suspecte de BMI, în special pentru persoanele care se întorc din zona afectată.
ECDC continuă să monitorizeze situația în coordonare cu autoritățile naționale și va actualiza evaluarea dacă va fi necesar”, a mai transmis INSP.
Sursă foto: INSP
